Nea Gheorghe, cel care a torturat și ucis 400.000 de români. El l-a trimis la Canal pe Arsenie Boca! Ceaușescu l-a decorat, l-a făcut erou. ”Bea votcă, puțea a țigări ieftine și omora cu ranga. Pac, în cap!”

Numele real nu i s-a știut niciodată. Se născuse în Transnistria de azi, la Tiraspol, pe la 1902. Timofei Bodnarenko apărea în acte. Alintat ”Pantiușa”. De mic copil a primit învățătură că trebuie să lupte contra românilor. A fost racolat de poliția politică sovietică, temuta NKVD, și asmuțit în acțiuni subersive, de sabotaj și spionaj, împotriva a tot ceea ce era dincolo de Prut. Pe la 1928, autoritățile de la București l-au prins și arestat după ce încercase mai multe diversiuni. A ajuns de Doftana, de aici la Văcărești și Caransebeș. În penitenciar a legat prietenie strânsă cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitorul secretar general al PCR. A fost eliberat după 23 august 1944, moment în care și-a început, practic, ”opera”.

”Primisem ordin să belesc chiaburii și popii din Ucraina!”

S-a căsătorit cu secretara Anei Pauker, Ana Toma. Fiica temutului lider comunist, Tatiana Brătescu, povestea că încă de la 30 și ceva de ani ”Pantiușa” făcea lucruri cutremurătoare și se lăuda cu ele. ”Primisem ordin să belesc chiaburii și popii din Ucraina. Am mirosit că ăștia din urmă țineau sfat într-un bordei de pământ. M-am dus acolo, l-am acoperit cu pământ și i-am omorât prin sufocare! Uitasem să le spun să iasă”

Iubea să facă rău din plăcere. La mijloc de 1945 e ales șef al Gospodăriei de partid. Ca să se remarce, a pus mâna pe o rangă cu care l-a omorât, personal, pe fostul lider comunist Ștefan Foriș, în 1946. Dar funcția era prea mică pentru faima sa. În 1948, după reorganizarea Siguranței Statului în Direcția Generală a Securității Poporului, ajunge general-locotenent și devine noul șef al celui mai negru serviciu din istoria noastră. Numele nu-l ajută. Devine Gheorghe și pentru că ”martiriul” lui Ilie Pintilie, de la Doftana, din 10 noiembrie 1940, când murise sub zidurile închisorii, în urma marelui cutremur, îl impresionase, îi ia numele. Începând de acum și până la a sa moarte va fi cunoscut drept Gheorghe Pintilie.

Bețiv și semianalfabet

Conform apropiaților bea, non stop, votcă și fuma țigări ieftine. Devenise celebru pentru că reușise să ”cumpere” un vagon întreg cu țigări ”Plugar”, confiscat, pe care, apoi, îl revânduse. Stătea ore în șir în biroul său și iscălea condamnările. Nu ierta nimic. Ura intelectualii, nu-i suporta pe profesori dar, cel mai mult disprețuia preoții. Pe o listă semnată de el și datată 11 octombrie 1950 apare și numele părintelui Arsenie Boca, pe care-l va trimite în colonia ”Columbia”, la Canal.

Un astfel de dosar, cu semnăturea lui Gheorghe Pintilie pe el, l-a trimis pe părintele Arsenie Boca îl lagărul de la Canalul Dunăre-Marea Neagră

”Era simpatic ca un clovn de circ, vorbea sticat şi vulgar româneşte, cu rezerve întotdeauna în ceea ce spune, adică vorbele şi instrucţiunile lui lăsau loc de interpretări, având posibilitatea să retracteze ceea ce a spus dacă nu era favorabil, şi să mintă ca orice precupeaţă, vânzătoare de castraveţi sau găini, fără să roşească privind în faţă cu rânjet şi greaţă pe cel pe care îl instruia sau minţea, tip de şmecher mincinos, superficial şi destul de duşmănos faţă de oamenii care nu-i erau lui pe plac. Pentru Pintilie, libertatea sau viaţa unui om nu contau mai mult ca a unei vieţuitoare oarecare. Era un om slab pregătit dar avea spate puternic: NKVD”.  

Nu pleca, niciodată, sub ora două dimineața de la birou. Semna actele, iar simpla sa apostilă putea însemna condamnarea la moarte. Uneori, își sufleca mânecile și participa, personal, la schingiuriri, prin beciuri. Este cel care a aprobat majoritatea deportărilor în lagărul de muncă forțată de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Gheorghiu-Dej îl știa din închisoare, ”mergea” pe mâna sa. Executa totul ca la carte! Conform specialiștilor care au investigat crimele comunismului, Pintilie a torturat, deportat sau ucis peste 400.000 de oameni!

În 1963, tonele de alcool și de țigări l-au pensionat. La plenara PCR din aprilie 1968, Nicolae Ceaușescu l-a reabilitat – post mortem – pe Lucrețiu Pătrășcanu. Cu această ocazie, generalul Pintile a fost exclus din partid. S-a mutat, cu soția sa, într-o casă construită de chiaburi, pe Kiseleff. Aici, spun apropiații, asculta, ore în șir, ”Radio Europa Liberă”. Apoi mergea la ședințele organizațiilor de partid de cartier sau de sector, unde toți îl strigau ”Nea Gheorghe”. Unii îi cunoșteau trecutul, dar se temeau să vorbească. Azi jura ”moarte imperialiștilor!”, mâine le sorbea emisiunile radio. Cine să-l mai înțeleagă?

L-au tras la răspundere, pentru perioada în care guvernase Securitatea. A răspuns, sincer, că a comis multe crime din convingere. Pe altele, din ordin.

În 1971, Ceaușescu l-a reabilitat, la 50 de ani de la fondarea PCR. L-a decorat cu Ordinul ”Tudor Vladimirescu”, clasa a II-a, iar pe soția sa a uns-o ”Erou al Muncii Socialiste”.

S-a stins pe 11 august 1985. A fost înmormântat în ”Ghencea Militar”, dar nu e sigur dacă Cel de Sus l-a primit la a Sa dreaptă. 

În 2010, Mihai Constantin l-a interpretat, magistal, în ”Portretul luptătorului la tinerețe”.

Surse: wikipedia, Asociația ONEST, marturisitorii.ro


Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s